Cum mă vezi, Isuse, Doamne?

Oare cât rodesc, Isuse,
Și câți snopi am adunat?
Sunt un om care rodește
Sau sunt ca pomul cel uscat?

Oare cum privești, Isuse,
La al vieții mele pom?
Mai există viață în mine?
Sau nu sunt nici măcar om?

Sunt eu smochinul ce rodește,
Un rod bogat și hrănitor? !
Sau sunt acel ce risipește
Harul Tău mântuitor?

Cum mă vezi, Isuse, Doamne,
Astăzi, când privești la mine?
Sunt eu plină de iubire?
Sau îți aduc numai rușine?

O, Isuse! Fie-ți milă
De-al meu suflet răvășit,
Căci deseori numai de silă
Am pretins că Te-am iubit!

Dar adevărul din lumină
E mai real decât sunt eu,
Căci doar iubirea Ta divină
M-a unit cu Dumnezeu!

De aceea, astăzi, Doamne,
Mi-am pus semne de întrebare
Și L-am lăsat pe Duhul Sfânt
Ca să-mi fac-o cercetare! ...

O analiză mai profundă,
O cercetare necesară.
Și adânc în suflet să pătrundă,
Ca fiu umplută iară

Cu a Ta neprihănire
Fără de care n-aș putea
În clipa sfântă de răpire
Nici un pas înainta!

Și să intre în labirintul
Sufletului meu rănit
Ca să vadă a Ta iubire
Dacă în mine a rodit.

Oare cum mă vezi, Isuse,
Când Te uiți cu-a Ta privire?
Sunt eu gata de plecare?
Sunt eu gata de răpire? !

(28 ianuarie 2024)